Iul. 2010



O ALTFEL DE CELEBRARE




Viata este minunata!...  Depinde doar de noi cum alegem sa o traim si sa o acceptam, in toata maretia ei, cu toate scenariile, aspectele, potentialele pe care ni le ofera…

Pe parcursul Vietii, iubim experienta nasterii unui copil, ne bucuram si celebram acel moment, insa respingem total ideea mortii sau a “pierderii” unei persoane dragi. Teama de moarte este adanc inradacinata in constiinta umanitatii, fiindca societatea vorbeste cu frica despre procesul mortii, amintindu-ne de judecata vesnica, de pacate, de iad/rai etc.

In punctul de intelegere in care ne aflam, stim ca Viata inseamna atat nastere, cat si moarte, una fara cealalata nefiind posibile.

Moartea, ca si nasterea, este un minunat proces spiritual. Eliberandu-ne de corpul fizic, de toate “bagajele” umane cu limitarile pamantene, devenim mai “vii” si mai constienti decat inainte, ne putem extinde multidimensional, revenind la propia stare de constiinta…

Intelegerea intregului proces vine din acceptare… Invatam ce inseamna acceptarea, atunci cand experimentam compasiunea totala pentru noi, cat si pentru cei din jur.
A avea compasiune pentru cei care aleg “plecarea”, inseamna a-i onora si a-i respecta timpul si propiul mod de a face tranzitia.

Experienta “plecarii” celui drag din viata noastra este unica si pretioasa. Simtirea este dincolo de cuvinte. Aspecte adanci si profunde legate de conceptul “mortii”, a friciilor, a regretelor, sunt trezite, dornice de manifestare, de recunoastere si acceptare.
In Esenta noastra, stim ca totul face parte din planul divin al propiei evolutii. Este doar un moment al celebrarii Sufletului.  

Nimeni nu “trebuie” salvat, pentru ca nici un Suflet nu este “pierdut”.

In momentele din pragul mortii, Darul cel mai de pret pe care-l putem oferi celui care urmeaza sa faca tranzitia, este crearea unui spatiu in care sa se simta linistit, comfortabil, in siguranta. Printr-o simpla respiratie, atingere sau o privire plina de iubire, propia suveranitate ne este simtita, iar aceasta se va reflecta asupra celui drag, creand un spatiul al iubirii de sine, spatiul de “Acasa”.

Moartea privita ca o experienta divina, intre drama umana si festivitatea angelica, inseamna celebrarea reintoarcerii “Acasa”, la adevarata noastra stare de constiinta.

Alegem acest minunat joc numit “viata”, pentru a ne exprima in toata Maretia care suntem, ca Ingeri pe Pamant. "Plecarea", parasirea corpului fizic, inseamna completare, incheierea unui “joc”, a unei povesti, in care am invatat sa iubim, sa suferim, sa creem, sa traim asa cum am ales. Fiecare experienta umana este unica si pretioasa, demna de onorat si de admirat.

Suntem si ramanem conectati in permanenta, nu exista separare de nimeni si nimic. Prin moarte, de fapt nu plecam niciodata. Suntem si existam in continuare, insa fara corpul fizic, pe care l-am lasat in urma. Iubirea, manifestata sub toate formele, in Tot si in Toate, in eternitatea lui Acum, este cea care ne leaga pentru Infinit.


Drum bun, draga Tata…
Te Iubim Infinit !
ElaMo


 
Banner